Viața după un AVC

Accidentele vasculare afectează oamenii în moduri diferite. Unele persoane care au suferit un accident vascular vor rămâne cu sechele neurologice minime sau chiar fără sechele. Alții vor pierde însă anumite funcții cerebrale importante. Modificările ce apar după un AVC pot fi fizice, de comunicare, cognitive sau emoționale.

• Slăbiciune musculară sau paralizie pe o parte a corpului
• Scăderea sau dispariția senzației tactile pe o parte a corpului
• Oboseală
• Spasticitate (rigiditate musculară)
• Crize epileptice
• Tulburare de înghițire a alimentelor solide și/sau lichide
• Durere la nivelul membrelor afectate
• Incontinență urinară

• Tulburare de limbaj (afazie): pacienții nu pot exprima corect ceea ce vor sa spună, folosesc cuvinte nepotrivite (afazie expresivă), nu înțeleg ceea ce li se comunică (afazie receptivă) sau nu pot vorbi deloc, nu repetă cuvinte, nu execută comenzi (afazie globală).
• Dificultate de articulare a cuvintelor (dizartrie): pacienții știu exact ce vor sa spună, însă pronunță cuvintele mai greu, vorbesc mai rar, au voce înfundată sau nazală și nu au probleme în a înțelege, a scrie sau a citi.
• Tulburări de memorie sau alte tulburări cognitive: dificultate în a-și aminti lucrurile, dificultate în a învăța noi informații, dificultăți de judecată, tulburări de comportament.

• Depresie
• Anxietate
• Labilitate emoțională și plâns/râs facil (sindrom pseudobulbar)

O parte dintre abilitățile pierdute de către pacienți în urma unui AVC pot fi redobândite prin proceduri de recuperare neurologică. Pacienții care au o tulburare de limbaj sau de vorbire pot reînvăța cum să vorbească sau cum să comunice într-o anumită măsură cu ajutorul unor terapeuți specializați. La pacienții cu deficite motorii, terapia de recuperare fizică poate duce la o ameliorare semnificativă, prin redobândirea forței musculare și a mobilității și îmbunătățirea mersului.  De asemenea, pacienții care suferă de depresie după un AVC pot apela la un medic psihiatru pentru prescrierea unui tratament antidepresiv sau pentru efectuarea unor ședințe de psihoterapie.

Riscul de a suferi un alt AVC poate fi redus prin modificări ale stilului de viață și printr-un tratament de prevenție secundară adecvat.

• renunțarea la fumat
• cel puțin 150 minute de activitate fizică moderată săptămânal (30 minute zilnic, 5 zile pe săptămână) – pentru pacienții fără dizabilități importante
• scădere în greutate pentru pacienții supraponderali sau obezi
• dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale, pește, uleiuri vegetale; limitarea aportului de zahăr, sodiu (sare în exces, conservanți, murături, brânzeturi), grăsimi saturate sau grăsimi nesaturate de tip trans, carne roșie
• evitarea sau limitarea consumului de alcool la cel mult 1-2 pahare/zi

Pacienții și/sau familia trebuie să se asigure de administrarea corectă a tratamentului așa cum a fost recomandat de către medicul specialist neurolog. Tratamentul nu trebuie întrerupt niciodată fără a discuta în prealabil cu medicul curant. Principalele ținte ale tratamentului după un AVC includ prevenirea formării cheagurilor de sânge (antiagregante, anticoagulante), reducerea valorilor colesterolului (statine), controlul tensiunii arteriale, controlul diabetului zaharat (antidiabetice orale sau insulina), managementul fibrilației atriale, tratamentul afecțiunilor cardiace asociate, prevenția crizelor epileptice și managementul depresiei.